Aberaţii universale

Întreg universul se reflectă în ochii calzi şi vii
Ai tuturor celor ce încă mai pot fi şi copii,
Deschişi la minte şi suflet, neîngrădiţi de idei
Care să-i lege şi să îi transforme-n atei.
Omul nu-i menit să ajungă doar o simplă oglindă,
Ci o lupă sub care întreaga viaţa se plimbă;
Privind la umbra din lumină sau la licărul din noapte,
Acceptand şi bun şi rău ca fiind aceeaşi parte
Din acelaşi întreg, păstrând acelaşi înţeles,
Aşa cum priveşti diferit concepte din acelaşi vers,
Învăţând din mers cum să apreciezi ideea
Ce se materializează mângâindu-ţi corneea,
Lăsându-te să vezi întregul Univers
Cum se concentrează într-un bob de orez
Pe care îl priveşti crescând şi devenind un gând
Ce te aduce iarăşi cu talpa pe pământ.

Idei năstruşnice despre exisenţă.

This work is licenced under a Creative Commons Licence.