O speranţă ce te-ndeamnă, iţi dă aripi de argint,
Te-ncălzeşte, te ridică şi iţi e mereu aproape,
Dar atunci când ea se stinge, te-nvăluie recea noapte.
Iţi e greu dacă incerci s-o aprinzi din nou, căci totul
Ti-e ascuns şi este umed şi nu poţi porni iar focul.
Dar nu te pierde cu firea şi priveşte iar în zare
Căci dupa oricare noapte, reapare mândrul soare.
Dedicată Muzei.
This work is licenced under a Creative Commons Licence.