Ce este dragostea ?

Oamenii se întreabă în fiecare zi
“Oare ce este dragostea şi oare-o pot trăi?”,
Încearcă ne-ncetat să îi afle secretul,
Dar uită tot mereu să trăiască momentul.

Sunt oameni ce mi-au spus că dragostea-i o boală,
Că nu are un leac şi că doar te doboară,
Te lasă să te zbaţi şi râde când te vede,
Iar apoi se întoarce înapoi în tenebre.

Am auzit cum că iubirea e un drog,
Că te vrajeste-atunci când eşti mic şi nerod,
Te lasă să o guşti atât cât să te prindă,
Şi-aşa aleargă toţi încercând s-o atingă.

Se spune că iubirea este vlăstarul vieţii,
Că dragostea e dulce furtun-a tinereţii,
Un sentiment suprem, perfect, nepieritor,
Că-i energia sfântă ce se ascunde-n OM.

Fiecare persoană o vede-n felul ei…
Pe cat de mulţi sunt oameni, pe atât şi idei.
Care-i părerea mea poate te-ntrebi acum?
E o călătorie...şi ţelul unui drum...

Inspirata de şi dedicată Muzei.

This work is licenced under a Creative Commons Licence.

Şi totuşi

În întuneric cobor deşi mi-e frică de el,
Lunimile se sting şi eu simt că disper
Şi totuşi…luna apare pe cer.

Visul începe aşa calm şi tăcut,
Dar explodează şi simt cum nu mai pot să aud
Şi totuşi…mă trezesc şi ascult.

Mă găndesc că greşesc încercând să găsesc
Răspunsul ce-l caut şi renunţ să trăiesc
Şi totuşi…răspunsul vine din mers.

Noaptea-i sfarşită, soarele-apare pe cer
Şi pare că singur spulberă-ntregul mister
Şi totuşi…misterul este chiar el.

Lumina tot creşte, îmi arată un drum
Privesc către mine: “-Deci sunt singur acum…“
Dar mă găsesc rătăcind între-o mie de gânduri
Fiecare-ncercând să răzbata prin rânduri.

Sunt confuz, dar îmi spun: “-Nu te teme, sunt eu!”
Îmi zâmbesc fericit…
Mă adun…mă ridic…
“-Şi totuşi…am fost lângă mine mereu…”

Revelaţie despre mine.

This work is licenced under a Creative Commons Licence.

Aberaţii universale

Întreg universul se reflectă în ochii calzi şi vii
Ai tuturor celor ce încă mai pot fi şi copii,
Deschişi la minte şi suflet, neîngrădiţi de idei
Care să-i lege şi să îi transforme-n atei.
Omul nu-i menit să ajungă doar o simplă oglindă,
Ci o lupă sub care întreaga viaţa se plimbă;
Privind la umbra din lumină sau la licărul din noapte,
Acceptand şi bun şi rău ca fiind aceeaşi parte
Din acelaşi întreg, păstrând acelaşi înţeles,
Aşa cum priveşti diferit concepte din acelaşi vers,
Învăţând din mers cum să apreciezi ideea
Ce se materializează mângâindu-ţi corneea,
Lăsându-te să vezi întregul Univers
Cum se concentrează într-un bob de orez
Pe care îl priveşti crescând şi devenind un gând
Ce te aduce iarăşi cu talpa pe pământ.

Idei năstruşnice despre exisenţă.

This work is licenced under a Creative Commons Licence.

Mii din infinit

Mii de lumini se-aprind şi-mi joacă prin fiinţă,
Mii de explozii vii de sunet şi culoare,
Mii de senzaţii calde mă mângâie pe frunte,
Mii de mirosuri dulci, arome-mbătătoare.

Mii de copaci ce cresc, mii de fântâni adânci,
Mii de pârâuri reci şi munţii ce-i străbat,
Mii de oceane-albastre şi peşti ce le colindă,
Mii de păsări ce zboară, bat ceru-n lung şi-n lat.

Mii de speranţe vii şi visuri îndrăzneţe,
Mii de-ncercări şi teste ce par de netrecut,
Mii de greşeli făcute, mii de regrete-ascunse
Şi-un infinit de moduri s-o iei de la-nceput.

O idee despre lume.

This work is licenced under a Creative Commons Licence.